4. Iosua, Bani, Kadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au urcat pe estrada leviților și au strigat cu glas tare către Domnul , Dumnezeul lor.
5. Leviții Iosua, Kadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-L pe Domnul , Dumnezeul vostru, Care este din veșnicie în veșnicie!Binecuvântat să-Ți fie Numele cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare și laudă!
6. Tu ești Domnul și în afară de Tine nu este un altul! Tu ai făcut cerurile și cerurile cerurilor cu toată oștirea lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele; Tu le dai viață tuturor, iar oștirea cerurilor Ți se închină.
7. Tu ești Domnul , Dumnezeul Care l-ai ales pe Avram, Care l-ai scos din Ur, din Caldeea, și i-ai pus numele Avraam.
8. Tu i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta și ai încheiat un legământ cu el, promițând că-i vei da țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a iebusiților, a ghirgașiților, promițând că o vei da seminței lui; Ți-ai împlinit promisiunea, căci Tu ești drept.
9. Apoi ai văzut suferințele strămoșilor noștri în Egipt, le-ai auzit strigătele de pe malul Mării Roșii.
10. Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor săi și împotriva întregului popor din țara sa, căci ai luat cunoștință de mândria lor față de strămoșii noștri și Ți-ai făcut un Nume, cum se știe astăzi.
11. Ai despărțit marea înaintea lor și ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat; pe urmăritorii lor însă i-ai aruncat în adâncuri ca pe o piatră în ape adânci.
12. Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua, și printr-un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care mergeau.
13. Te-ai coborât pe muntele Sinai și le-ai vorbit din ceruri. Le-ai dat reguli drepte, legi adevărate, orânduiri și porunci bune.
14. Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le-ai dat porunci, orânduiri și o Lege prin robul Tău Moise.
15. Le-ai dat pâine din ceruri, atunci când le era foame, le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete și le-ai spus să vină să ia în stăpânire țara pe care juraseși că le-o vei da.
16. Însă ei, strămoșii noștri, s-au fălit, au fost încăpățânați și nu Ți-au ascultat poruncile.
17. Au refuzat să asculte și nu și-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei. Au fost încăpățânați și în răzvrătirea lor și-au numit o căpetenie, ca să se întoarcă în sclavia lor. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, îndurător și milostiv, încet la mânie și plin de dragoste și de aceea nu i-ai părăsit.