Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13

Vechiul Testament

Noul Testament

Neemia 9 Noua Traducere în limba Română (NTR)

Israeliții își mărturisesc păcatele

1. În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, israeliții, încinși cu saci și având țărână pe cap, s-au strâns laolaltă pentru ținerea unui post.

2. Cei din neamul lui Israel s-au separat de toți străinii și, stând în picioare, și-au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile strămoșilor lor.

3. S-au așezat la locurile lor și, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea Legii Domnului , Dumnezeul lor. Apoi, într-un alt sfert din zi, și-au mărturisit păcatele și s-au închinat Domnului , Dumnezeul lor.

4. Iosua, Bani, Kadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au urcat pe estrada leviților și au strigat cu glas tare către Domnul , Dumnezeul lor.

5. Leviții Iosua, Kadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-L pe Domnul , Dumnezeul vostru, Care este din veșnicie în veșnicie!Binecuvântat să-Ți fie Numele cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare și laudă!

6. Tu ești Domnul și în afară de Tine nu este un altul! Tu ai făcut cerurile și cerurile cerurilor cu toată oștirea lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele; Tu le dai viață tuturor, iar oștirea cerurilor Ți se închină.

7. Tu ești Domnul , Dumnezeul Care l-ai ales pe Avram, Care l-ai scos din Ur, din Caldeea, și i-ai pus numele Avraam.

8. Tu i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta și ai încheiat un legământ cu el, promițând că-i vei da țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a iebusiților, a ghirgașiților, promițând că o vei da seminței lui; Ți-ai împlinit promisiunea, căci Tu ești drept.

9. Apoi ai văzut suferințele strămoșilor noștri în Egipt, le-ai auzit strigătele de pe malul Mării Roșii.

10. Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor săi și împotriva întregului popor din țara sa, căci ai luat cunoștință de mândria lor față de strămoșii noștri și Ți-ai făcut un Nume, cum se știe astăzi.

11. Ai despărțit marea înaintea lor și ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat; pe urmăritorii lor însă i-ai aruncat în adâncuri ca pe o piatră în ape adânci.

12. Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua, și printr-un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care mergeau.

13. Te-ai coborât pe muntele Sinai și le-ai vorbit din ceruri. Le-ai dat reguli drepte, legi adevărate, orânduiri și porunci bune.

14. Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le-ai dat porunci, orânduiri și o Lege prin robul Tău Moise.

15. Le-ai dat pâine din ceruri, atunci când le era foame, le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete și le-ai spus să vină să ia în stăpânire țara pe care juraseși că le-o vei da.

16. Însă ei, strămoșii noștri, s-au fălit, au fost încăpățânați și nu Ți-au ascultat poruncile.

17. Au refuzat să asculte și nu și-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei. Au fost încăpățânați și în răzvrătirea lor și-au numit o căpetenie, ca să se întoarcă în sclavia lor. Dar Tu ești un Dumnezeu iertător, îndurător și milostiv, încet la mânie și plin de dragoste și de aceea nu i-ai părăsit.

18. Chiar și atunci când și-au făcut un vițel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău Care te-a scos din Egipt!» și s-au făcut vinovați de multă blasfemie,

19. Tu, în marea Ta îndurare, nu i-ai părăsit în pustie. Stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n-a încetatsă le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuiau să meargă.

20. Le-ai dat chiar și Duhul Tău cel bun ca să-i instruiască. Nu Ți-ai retras mana de la gurile lor și ai continuat să le dai apă ca să-și potolească setea.

21. Timp de patruzeci de ani i-ai îngrijit în pustie și nu au dus lipsă de nimic; hainele nu li s-au învechit, iar picioarele nu li s-au umflat.

22. Le-ai dat în mână regate și popoare, ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei. Astfel au moștenit țara lui Sihon, adică țara regelui din Heșbon, și țara lui Og, regele Bașanului.

23. Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i-ai adus în țara în care le-ai spus părinților lor să intre ca s-o ia în stăpânire.

24. Fiii lor au intrat și au luat în stăpânire țara, iar Tu i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, pe canaaniți, și ai dat în mâinile lor pe regii acestora și popoarele țării, ca să le faci pe plac.

25. Au cucerit cetăți fortificate, pământuri roditoare, au luat în stăpânire case, tot felul de bunuri, fântâni deja săpate, vii, măslini și o mulțime de pomi fructiferi. Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și s-au desfătat datorită bunătății Tale celei mari.

26. Dar apoi s-au arătat neascultători, s-au răzvrătit împotriva Ta, au aruncat înapoia lor Legea Ta, i-au ucis pe profeții Tăi, care mărturiseau împotriva lor pentru a-i întoarce la Tine, și s-au făcut astfel vinovați de multă blasfemie.

27. Atunci i-ai dat pe mâna dușmanilor lor, care i-au asuprit. Totuși, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine, iar Tu i-ai auzit din ceruri. În marea Ta îndurare le-ai dat izbăvitori care i-au eliberat din mâna dușmanilor lor.

28. Când au avut odihnă însă, ei au săvârșit iarăși ce este rău înaintea Ta. Atunci iar i-ai lăsat pe mâna vrăjmașilor lor care i-au stăpânit. Dar ei s-au întors și au strigat din nou către Tine, iar Tu i-ai auzit din ceruri și, în îndurarea Ta, i-ai izbăvit în numeroase rânduri.

29. I-ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta, dar ei s-au îngâmfat, nu au ascultat de poruncile Tale și au păcătuit împotriva hotărârilor Tale, deși omul care le împlinește va trăi prin ele. Și-au întors spatele cu încăpățânare, au fost îndărătnici și nu au ascultat.

30. I-ai îngăduit așa mulți ani, i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeții Tăi, dar ei tot nu au luat aminte, astfel că i-ai dat pe mâna popoarelor străine.

31. Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milos și îndurător!

32. Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare, Puternic și Înfricoșător, Cel Care-Ți păstrezi legământul și îndurarea, nu privi ca puțin lucru toată suferința pe care am îndurat-o atât noi, cât și regii noștri, conducătorii noștri, preoții noștri, profeții noștri și strămoșii noștri, deci tot poporul Tău, de pe vremea împăraților Asiriei și până acum!

33. Cu privire la tot ce a venit peste noi, Tu ai fost drept, căci Tu ai lucrat cu credincioșie, dar noi am făcut ceea ce este rău!

34. Regii, conducătorii, preoții și părinții noștri nu au împlinit Legea Ta; nu au dat ascultare poruncilor și înștiințărilor Tale prin care i-ai prevenit.

35. În regatul lor, în mijlocul multor bunătăți primite de la Tine, în țara cea întinsă și bogată pe care le-o dăduseși, ei nu Ți-au slujit și nu s-au întors de la faptele lor cele rele.

36. Și iată-ne astăzi sclavi în țara pe care le-ai dat-o strămoșilor noștri, ca să-i mănânce roadele și bunătățile! Iată-ne sclavi chiar în țara aceasta!

37. Rodul ei îi îmbogățește pe împărații pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre. Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre, iar noi ne aflăm într-un mare necaz.“

Poporul încheie o înțelegere

38. Cu privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înțelegere de neclintit, pe document punându-și pecetea conducătorii, leviții și preoții.