26. Gaal, fiul lui Ebed, a venit în Șehem și locuitorii Șehemului și-au pus încrederea în el.
27. El și oamenii lui au ieșit la câmp, le-au cules viile și au pus strugurii în teasc, după care au dat un ospăț; au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut și l-au blestemat pe Abimelek.
28. Gaal, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelek și cine este Șehem ca să-i slujim? Nu este el fiul lui Ierub-Baal și nu este Zebul reprezentantul lui? E mai bine să slujiți oamenilor lui Hamor, tatăl lui Șehem! De ce să-i slujim lui Abimelek?
29. Ah, dacă ar fi cineva care să-i pună pe oamenii aceștia sub autoritatea mea! L-aș răsturna pe Abimelek! I-aș spune lui Abimelek: «Adună-ți oștirea și ieși la luptă!»“
30. Zebul, conducătorul cetății, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, și s-a aprins de mânie.
31. A trimis pe ascuns niște soli la Abimelek ca să-i spună: „Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu frații săi au venit la Șehem și răscoală cetatea împotriva ta!
32. Pleacă noaptea împreună cu poporul care este cu tine și stai la pândă în câmp!
33. Apoi să te scoli dimineața, înainte de răsăritul soarelui și să te năpustești asupra cetății! Când Gaal și poporul care este cu el vor ieși împotriva ta, să le faci după cum vei putea!“
34. Abimelek și tot poporul care era cu el s-au sculat noaptea și s-au pus la pândă în patru cete lângă Șehem.
35. Când Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stat la intrarea porții cetății, Abimelek și poporul care era cu el au ieșit din ascunzătoare.