6. Căpeteniile din Sucot i-au răspuns: – Sunt deja mâinile lui Zebah și Țalmuna în posesia ta ca să dăm pâine oștirii tale?
7. Ghedeon le-a zis: – Așa deci! Ei bine, după ce Domnul îi va da pe Zebah și pe Țalmuna în mâinile mele, vă voi sfârteca carnea cu spinii pustiei și cu mărăcini!
8. De acolo s-au suit la Peniel și a cerut același lucru. Oamenii din Peniel i-au răspuns așa cum îi răspunseseră oamenii din Sucot.
9. Atunci el le-a zis oamenilor din Peniel: „Când mă voi întoarce în pace vă voi dărâma turnul acesta!“
10. Zebah și Țalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind și oștirea lor, în jur de cincisprezece mii de bărbați, singurii care mai rămăseseră din oștirea popoarelor răsăritului căci căzuseră uciși o sută douăzeci de mii de războinici.
11. Ghedeon a apucat pe calea nomazilor, la răsărit de Nobah și Iogbeha și a atacat oștirea care se credea în siguranță.
12. Cei doi regi ai Midianului, Zebah și Țalmuna, au fugit, dar el i-a urmărit, i-a capturat și a provocat groază în rândul întregii lor oștiri.
13. Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaș, s-a întors de la luptă prin trecătoarea Heres.
14. A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i-a pus câteva întrebări. Acesta i-a dat în scris numele căpeteniilor și ale membrilor sfatului bătrânilor din Sucot. Erau șaptezeci și șapte de bărbați.
15. S-a dus la oamenii din Sucot și le-a zis: „Iată-i pe Zebah și Țalmuna din cauza cărora m-ați batjocorit zicând: Sunt deja Zebah și Țalmuna în stăpânirea ta ca să dăm pâine oștirii tale?“
16. I-a luat pe cei din sfatul bătrânilor cetății, a luat spini din pustie și mărăcini și i-a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot.
17. Apoi a dărâmat turnul din Peniel și i-a ucis pe oamenii cetății.