11. Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-și îndeplinească slujba și nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo,
12. ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară.
13. Când a văzut că el și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară,
14. i-a chemat pe sclavii palatului și le-a zis: „Vedeți, soțul meu ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat cât am putut,
15. iar când el a auzit că țip cu putere, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.“
16. Ea i-a ținut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă
17. și i-a spus și lui aceleași lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca șă-și bată joc de mine,
18. dar, când am țipat cu putere, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.“
19. Când stăpânul său a auzit acuzele soției sale, care spunea: „Așa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie,
20. l-a luat pe Iosif și l-a aruncat în temniță, în locul în care erau închiși prizonierii regelui; și acolo a rămas.
21. Dar Domnul a fost cu Iosif, i-a arătat îndurare și a făcut ca el să găsească bunăvoință la comandantul temniței.
22. Comandantul temniței i-a dat în grija lui Iosif pe toți cei închiși în temniță; tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el.
23. Comandantul temniței nu se mai îngrijea de nimic din ceea ce era în responsabilitatea lui Iosif, pentru că Domnul era cu el și îl ajuta să prospere în tot ceea ce făcea.