5. Iosif a avut un vis pe care l-a istorisit fraților săi, dar aceștia l-au urât și mai mult.
6. El le-a zis: Ascultați visul pe care l-am avut!
7. Se făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voștri s-au adunat în jurul lui și s-au plecat înaintea snopului meu.
8. Frații săi i-au răspuns: Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?! Și l-au urât și mai mult din cauza viselor și a cuvintelor sale.
9. Iosif a mai avut un vis și l-a istorisit și pe acesta fraților săi: Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna și unsprezece stele se plecau înaintea mea.
10. Dar când le-a istorisit acest vis tatălui și fraților săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i: Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta și frații tăi ca să ne prosternăm înaintea ta?
11. Frații săi l-au invidiat, dar tatăl său a ținut minte acest vis.
12. Frații săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Șehem.
13. Israel i-a zis lui Iosif: Știi că frații tăi pasc oile lângă Șehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei. Sunt gata, a răspuns el.
14. Du-te, vezi dacă frații tăi și turma sunt bine și adu-mi vești! i-a zis Israel. Apoi l-a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Șehem,
15. un om l-a găsit rătăcind pe câmp și l-a întrebat: Ce cauți?
16. Îi caut pe frații mei, a răspuns el; spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?
17. Omul acela i-a răspuns: Au plecat de aici. I-am auzit sfătuindu-se să meargă la Dotan. Iosif s-a dus pe urma fraților săi și i-a găsit la Dotan.
18. Ei l-au văzut de departe și, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare.
19. Ei s-au sfătuit astfel: Vine „visătorul“!
20. Haideți să-l omorâm și să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic și vom vedea ce se va alege de visele lui.
21. Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să-l scape din mâinile lor, zicând: Să nu-i luăm viața!
22. Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncați-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeți mâna asupra lui. Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său.
23. Când Iosif a ajuns la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta,
24. l-au luat și l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea.