22. Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncați-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeți mâna asupra lui. Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său.
23. Când Iosif a ajuns la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta,
24. l-au luat și l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea.
25. Apoi s-au așezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliților venind din Ghilad și ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam și smirnă.
26. Iuda le-a zis fraților săi: „Ce câștigăm dacă ne omorâm fratele și-i ascundem sângele?
27. Haideți să-l vindem ismaeliților și să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuși este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Frații săi au fost de acord.
28. Când s-au apropiat negustorii midianiți, frații săi l-au scos pe Iosif afară din fântână și l-au vândut ismaeliților cu douăzeci de șecheli de argint. Aceștia l-au dus pe Iosif în Egipt.
29. Când Ruben s-a întors la fântână și a văzut că Iosif nu mai era acolo, și-a sfâșiat hainele.
30. Apoi s-a dus la frații săi și le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“
31. Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un țap și au înmuiat tunica în sânge.
32. I-au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta; vezi dacă nu este tunica fiului tău.“
33. El a recunoscut-o și a zis: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic; fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat în bucăți.“
34. Atunci Iacov și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe coapse și l-a jelit pe fiul său multe zile.
35. Toți fiii și fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, ci l-a bocit zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuința Morților.“