19. Ei s-au sfătuit astfel: Vine „visătorul“!
20. Haideți să-l omorâm și să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic și vom vedea ce se va alege de visele lui.
21. Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să-l scape din mâinile lor, zicând: Să nu-i luăm viața!
22. Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncați-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeți mâna asupra lui. Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său.
23. Când Iosif a ajuns la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta,
24. l-au luat și l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea.
25. Apoi s-au așezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliților venind din Ghilad și ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam și smirnă.
26. Iuda le-a zis fraților săi: „Ce câștigăm dacă ne omorâm fratele și-i ascundem sângele?