18. tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău, Iacov; sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau, iar el însuși vine în urma noastră.»“
19. Iacov le-a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea și tuturor celor care mânau turmele, astfel: „Să-i spuneți același lucru lui Esau, când îl veți întâlni.
20. Spuneți-i, de asemenea: «Slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastr㻓, pentru că își zicea: „Îl voi potoli cu darul care este înaintea mea, iar când îl voi vedea față în față, poate mă va accepta.“
21. Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
22. În aceeași noapte, Iacov s-a sculat, și-a luat cele două soții, cele două sclave și cei unsprezece copii și a trecut vadul Iabok.
23. I-a luat, i-a trecut vadul, apoi și-a trecut și toată averea.
24. Iacov a fost lăsat singur și un bărbat s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.
25. Când bărbatul acela a văzut că nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit de la loc, în timp ce se lupta cu El.
26. Apoi a zis: Lasă-Mă să plec pentru că se ivesc zorile. Dar Iacov I-a răspuns: Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.
27. Și El l-a întrebat: Cum te cheamă? Iacov, a răspuns el.
28. Atunci bărbatul acela i-a zis: Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai învins.
29. Te rog, spune-mi care este Numele Tău? L-a întrebat Iacov. El i-a răspuns: De ce Îmi ceri Numele? Și l-a binecuvântat acolo.
30. Iacov a numit acel loc Peniel, zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși viața mi-a fost cruțată.“
31. Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel șchiopătând din coapsă.