36. Atunci Iacov s-a mâniat și l-a mustrat pe Laban, spunându-i: Care este greșeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverșunare?
37. Deși ai căutat prin toate bunurile mele, ai găsit ceva care să aparțină gospodăriei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele și înaintea rudelor tale, pentru ca ele să judece între noi doi!
38. Am stat la tine timp de douăzeci de ani; oile și caprele tale au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta.
39. Nu ți-am adus animale sfâșiate de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea; o cereai din mâna mea, fie că era furată ziua, fie noaptea.
40. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea înghețam de frig, astfel încât îmi pierea somnul.
41. Așa am petrecut douăzeci de ani în gospodăria ta; ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale și șase ani pentru turma ta, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori.
42. Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranță m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și truda mâinilor mele și te-a mustrat azi noapte.
43. Laban i-a răspuns lui Iacov: Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparține. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut?
44. Haide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine și tine.
45. Astfel, Iacov a luat o piatră și a așezat-o în picioare.
46. Laban le-a zis rudelor sale: „Adunați niște pietre“; ei au adunat niște pietre, au făcut din ele o movilă și au mâncat pe ea.