15. Din moment ce ne-a vândut și a și folosit argintul luat pe noi, nu suntem văzute de către el ca niște străine?
16. De fapt, toate bogățiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru ne aparțin nouă și copiilor noștri; prin urmare fă tot ceea ce ți-a spus Dumnezeu.
17. Iacov s-a sculat, și-a pus copiii și soțiile pe cămile
18. și și-a luat toate turmele și toate lucrurile pe care le-a acumulat în Padan-Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în Canaan.
19. În timp ce Laban s-a dus să-și tundă oile, Rahela a furat terafimii care-i aparțineau tatălui ei.
20. Iacov l-a înșelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă.
21. Astfel, el a fugit cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul și s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Ghiladului.
22. După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit.
23. Atunci, Laban, însoțit de rudele sale, l-a urmărit pe Iacov timp de șapte zile și l-a ajuns în regiunea muntoasă a Ghiladului.
24. Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis și i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninți cu nimic pe Iacov!“
25. Iacov își așezase cortul în regiunea muntoasă a Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta și-a așezat tabăra împreună cu rudele sale tot acolo.
26. Laban i-a zis lui Iacov: Ce-ai făcut? M-ai înșelat și mi-ai luat fiicele ca pe niște captive de război.
27. De ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înșelat și nu mi-ai spus nimic? Te-aș fi lăsat să pleci cu bucurie și cu cântece de tamburină și liră.
28. Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoții și fiicele?! Te-ai purtat nechibzuit.