49. Astfel dar, dacă vreți să arătați bunătate și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.
50. Atunci Laban și Betuel au răspuns: Acest lucru vine de la Domnul ; nu-ți putem spune nici rău, nici bine.
51. Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o și du-te! Ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus Domnul.
52. Când sclavul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat înaintea Domnului.
53. Apoi a scos bijuterii de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte și i le-a dat Rebecăi; de asemenea, el le-a dăruit lucruri prețioase și fratelui, și mamei ei.
54. După aceea, el și bărbații care erau cu el au mâncat, au băut și au rămas acolo peste noapte. Când s-au trezit dimineața, el le-a spus celor de-ai casei: Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu.
55. Fratele și mama fetei i-au răspuns: Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile; după aceea va putea pleca.
56. Dar el le-a zis: Nu mă opriți acum, căci Domnul mi-a făcut reușită călătoria; lăsați-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.
57. Să chemăm fata și să o întrebăm, au răspuns ei.
58. Au chemat-o pe Rebeca și au întrebat-o: Vrei să mergi cu acest bărbat? – Da, a răspuns ea.
59. Ei au lăsat-o pe sora lor Rebeca, precum și pe doica ei să plece împreună cu sclavul lui Avraam și cu oamenii săi.
60. Ei au binecuvântat-o și i-au zis: „Sora noastră, fie ca să ajungi mama a mii de mii și fie ca sămânța ta să stăpânească cetățile dușmanilor lor.“
61. Apoi Rebeca și servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile și au plecat după acel bărbat. Astfel, sclavul a luat-o pe Rebeca și a plecat.
62. Isaac se întorsese de la Beer Lahai-Roi, pentru că locuia în Neghev.
63. El a ieșit într-o seară pe câmp ca să mediteze și, ridicându-și privirea, a văzut venind niște cămile.