27. și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul , Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Și-a îndepărtat îndurarea și credincioșia de la stăpânul meu. În ceea ce mă privește, Domnul m-a condus pe cale, până la locuința rudelor stăpânului meu.“
28. Fata a alergat și le-a spus celor din familia mamei ei aceste lucruri.
29. Rebeca avea un frate pe care-l chema Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor.
30. De îndată ce a văzut inelul și brățările în mâinile surorii sale și a auzit-o spunând: „Așa mi-a vorbit bărbatul acela“, el s-a dus la acel bărbat pe care l-a găsit stând cu cămilele lângă izvor.
31. I-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit locuința și un loc pentru cămile?“
32. Bărbatul a intrat în casă, iar Laban a cerut să fie descărcate lucrurile de pe cămile și să li se dea acestora paie și nutreț; apoi el i-a dat bărbatului apă, ca să-și poată spăla picioarele, atât el, cât și bărbații care erau cu el.
33. I s-a pus de mâncare, ca să mănânce, dar el a spus: Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus. Spune! i-a zis Laban.
34. Eu sunt sclavul lui Avraam, a spus el.