17. Sclavul a alergat să o întâlnească și i-a zis: Te rog, dă-mi puțină apă din vasul tău.
18. Bea, domnul meu, a răspuns ea. Și a coborât repede vasul pe mână și i-a dat să bea.
19. După ce i-a dat de băut, ea a spus: Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor termina de băut.
20. A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor ca să scoată apă și a scos apă pentru toate cămilele lui.
21. Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să cunoască dacă Domnul i-a făcut reușită călătoria sau nu.
22. După ce cămilele au terminat de băut, bărbatul i-a dat fetei un inel de aur, cântărind o jumătate de șechel și două brățări de aur, cântărind zece șecheli.
23. Apoi a întrebat-o: A cui fiică ești? Spune-mi, te rog, este loc în locuința tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo?
24. Sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor, a răspuns ea.
25. Avem paie și hrană din belșug, precum și loc de înnoptat, a continuat ea.
26. Atunci bărbatul s-a plecat, s-a închinat Domnului
27. și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul , Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Și-a îndepărtat îndurarea și credincioșia de la stăpânul meu. În ceea ce mă privește, Domnul m-a condus pe cale, până la locuința rudelor stăpânului meu.“
28. Fata a alergat și le-a spus celor din familia mamei ei aceste lucruri.
29. Rebeca avea un frate pe care-l chema Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor.
30. De îndată ce a văzut inelul și brățările în mâinile surorii sale și a auzit-o spunând: „Așa mi-a vorbit bărbatul acela“, el s-a dus la acel bărbat pe care l-a găsit stând cu cămilele lângă izvor.
31. I-a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit locuința și un loc pentru cămile?“