1. Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile.
2. El i-a zis celui mai bătrân dintre sclavii din gospodăria sa, cel care îngrijea de tot ceea ce avea el: Pune-ți mâna sub coapsa mea
3. și jură-mi pe Domnul , Dumnezeul cerului și al pământului, că nu vei lua o soție pentru fiul meu dintre fiicele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc,
4. ci că te vei duce în țara mea, la rudele mele, și de acolo vei lua o soție pentru fiul meu Isaac.
5. Poate femeia nu va vrea să vină cu mine în această țară, a răspuns sclavul; trebuie atunci să-l duc pe fiul tău în țara din care ai venit?
6. Să nu cumva să-l duci pe fiul meu acolo, i-a spus Avraam.
7. Domnul , Dumnezeul cerului, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, Care mi-a vorbit și mi-a jurat spunând: „Seminței tale îi voi da această țară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu.
8. Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu; numai să nu-l duci pe fiul meu acolo.
9. Sclavul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat în legătură cu acest lucru.
10. El a luat zece dintre cămilele stăpânului său și tot felul de daruri alese și a plecat fără întârziere spre Aram-Naharayim, spre cetatea lui Nahor.
11. A lăsat cămilele să se așeze în afara cetății, lângă izvorul de apă – era spre seară, la ceasul când femeile veneau să scoată apă –
12. apoi s-a rugat: „ Doamne , Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlinește-mi astăzi dorința și arată-Ți îndurarea față de stăpânul meu, Avraam.
13. Acum stau lângă acest izvor de apă, iar fiicele oamenilor din cetate vor veni să scoată apă.
14. Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi vasul tău ca să beau» și care îmi va răspunde: «Bea! și-ți voi adăpa și cămilele», aceea să fie fata pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău Isaac. Prin aceasta voi cunoaște că Ți-ai arătat îndurarea față de stăpânul meu.“
15. Înainte ca el să-și fi terminat rugăciunea, a ieșit cu vasul pe umăr Rebeca; ea era fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam.
16. Fata era foarte frumoasă; era fecioară și nici un bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, și-a umplut vasul și apoi s-a întors.
17. Sclavul a alergat să o întâlnească și i-a zis: Te rog, dă-mi puțină apă din vasul tău.
18. Bea, domnul meu, a răspuns ea. Și a coborât repede vasul pe mână și i-a dat să bea.