1. Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon și spune-i: «Așa vorbește Domnul , Dumnezeul evreilor: ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să Mi se închine.
2. Dacă nu-l vei lăsa să plece și-l vei opri din nou,
3. mâna Domnului va lovi cu molimă grea vitele de pe câmp: caii, măgarii, cămilele, cirezile și turmele.
4. Dar Domnul va face deosebire între vitele lui Israel și vitele Egiptului pentru ca nimic să nu moară din ce este al israeliților.’
5. Domnul a hotărât o vreme, zicând că mâine va face acest lucru în țară.»“
6. În ziua următoare, Domnul a făcut întocmai: toate vitele egiptenilor au murit, dar din vitele israeliților n-a murit nici una.
7. Faraon a trimis pe cineva și a aflat că nici una din vitele israeliților n-a murit. Inima lui Faraon însă a rămas împietrită și tot nu a lăsat poporul să plece.