7. Cu măreția majestății Tale Ți-ai doborât vrăjmașii, Ți-ai dezlănțuit mânia care i-a mistuit ca pe o miriște.
8. La suflarea nărilor Tale apele s-au adunat, puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid, adâncurile s-au închegat în inima mării.
9. Vrăjmașul își zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge din urmă. Voi împărți prada; îmi voi împlini dorința cu privire la ei. Îmi voi scoate sabia și mâna mea va pune stăpânire pe ei.»
10. Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta, marea i-a acoperit; s-au afundat ca plumbul în apele mărețe.
11. Care dintre zei este ca Tine, Doamne? Cine este ca Tine, glorios în sfințenie, temut în splendoare și înfăptuitor de minuni?
12. Ți-ai întins mâna dreaptă și pământul i-a înghițit.
13. Prin îndurarea Ta Ți-ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; prin puterea Ta l-ai călăuzit spre Locuința Ta cea sfântă.
14. Popoarele vor începe să tremure când vor auzi; îi va cuprinde groaza pe locuitorii Filistiei.
15. Căpeteniile Edomului se vor teme; un tremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului. Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă;
16. teroarea și groaza vor cădea peste ei; din pricina măreției brațului Tău, vor amuți ca o piatră, până va trece poporul Tău, Doamne , până va trece poporul pe care l-ai câștigat.
17. Tu îl vei aduce și-l vei sădi pe muntele moștenirii Tale, în locul pe care Tu, Doamne , Ți l-ai pregătit ca locuință, lăcașul pe care mâinile Tale, Stăpâne, l-au întemeiat.
18. Domnul va domni în veci de veci!“