4. El a aruncat în mare carele lui Faraon și oștirea lui; căpeteniile lui alese s-au înecat în Marea Roșie.
5. Ape adânci i-au acoperit; s-au prăbușit în adânc ca o piatră.
6. Dreapta Ta, Doamne , este măreață în putere, dreapta Ta, Doamne , i-a zdrobit pe dușmani.
7. Cu măreția majestății Tale Ți-ai doborât vrăjmașii, Ți-ai dezlănțuit mânia care i-a mistuit ca pe o miriște.
8. La suflarea nărilor Tale apele s-au adunat, puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid, adâncurile s-au închegat în inima mării.
9. Vrăjmașul își zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge din urmă. Voi împărți prada; îmi voi împlini dorința cu privire la ei. Îmi voi scoate sabia și mâna mea va pune stăpânire pe ei.»
10. Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta, marea i-a acoperit; s-au afundat ca plumbul în apele mărețe.
11. Care dintre zei este ca Tine, Doamne? Cine este ca Tine, glorios în sfințenie, temut în splendoare și înfăptuitor de minuni?
12. Ți-ai întins mâna dreaptă și pământul i-a înghițit.
13. Prin îndurarea Ta Ți-ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; prin puterea Ta l-ai călăuzit spre Locuința Ta cea sfântă.
14. Popoarele vor începe să tremure când vor auzi; îi va cuprinde groaza pe locuitorii Filistiei.