16. teroarea și groaza vor cădea peste ei; din pricina măreției brațului Tău, vor amuți ca o piatră, până va trece poporul Tău, Doamne , până va trece poporul pe care l-ai câștigat.
17. Tu îl vei aduce și-l vei sădi pe muntele moștenirii Tale, în locul pe care Tu, Doamne , Ți l-ai pregătit ca locuință, lăcașul pe care mâinile Tale, Stăpâne, l-au întemeiat.
18. Domnul va domni în veci de veci!“
19. Când caii, carele și călăreții lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; israeliții însă au mers prin mare ca pe pământ uscat.
20. Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână și toate femeile au ieșit după ea având tamburine în mâini și dansând.
21. Miriam le cânta: „Cântați Domnului , căci Și-a arătat slava; i-a năpustit în mare pe cal și pe călăreț.“
22. După aceea, Moise l-a luat pe Israel de lângă Marea Roșie și au intrat împreună în pustia Șur. Au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă.
23. Au ajuns într-un loc unde, deși era apă, n-au putut să o bea pentru că era amară, motiv pentru care au numit locul acela Mara.
24. Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“
25. El a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat o bucată de lemn; Moise a aruncat lemnul în apă și apa s-a făcut dulce. Acolo le-a dat Domnul legi și porunci și i-a pus la încercare.
26. El le-a zis: „Dacă veți asculta cu atenție glasul Domnului , Dumnezeul vostru, dacă veți face ce este drept înaintea Lui, dacă veți lua aminte la poruncile Lui și veți păzi toate legile Lui, nu voi aduce peste voi nici una din bolile pe care le-am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul Care vă vindecă.“
27. În cele din urmă au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare și șaptezeci de palmieri; ei și-au așezat tabăra lângă apă.