14. Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s-au așezat pe întreg teritoriul ei, un roi de lăcuste atât de numeros, cum n-a mai fost vreodată și nu va mai fi.
15. Ele au acoperit întreaga țară și tot pământul s-a făcut negru; au mâncat toate plantele din țară și tot rodul pomilor care a mai rămas după urgia cu grindina. În toată țara Egiptului n-a mai rămas nimic verde, nici copaci și nici plante pe câmp.
16. Faraon i-a chemat repede pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului , Dumnezeul vostru, și împotriva voastră.
17. Iartă-mi și păcatul acesta și roagă-te Domnului, Dumnezeul vostru, ca să îndepărteze de la mine această urgie de moarte.“
18. Ei au ieșit de la Faraon și Moise s-a rugat din nou Domnului.
19. Domnul a făcut să sufle dinspre apus un vânt puternic care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie. Nici o lăcustă n-a fost lăsată în Egipt.
20. Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta nu i-a lăsat pe israeliți să plece.
21. Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer ca să se facă întuneric peste toată țara Egiptului; atât de întuneric, încât să-l pipăi cu mâna.“
22. Moise și-a întins mâna spre cer și s-a făcut un mare întuneric peste toată țara Egiptului timp de trei zile.
23. Oamenii nu se puteau vedea unii pe alții și timp de trei zile nu s-au putut mișca de unde erau; dar toți israeliții au avut lumină acolo unde locuiau.
24. Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: – Duceți-vă și închinați-vă Domnului. Copiii voștri pot merge cu voi, însă turmele și cirezile voastre vor rămâne.
25. Moise i-a răspuns: – Trebuie să ne lași să aducem jertfe și arderi-de-tot Domnului , Dumnezeul nostru.
26. Vitele noastre trebuie să meargă cu noi; nici o copită nu va rămâne, pentru că trebuie să alegem dintre ele pentru a ne închina Domnului, Dumnezeul nostru, și nu știm ce vom folosi pentru a ne închina Domnului decât atunci când vom ajunge acolo.
27. Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta n-a vrut să-i lase să plece.