5. Atunci împăratul Ahașveroș a întrebat-o pe împărăteasa Estera: – Cine și unde este acela care a plănuit să facă așa ceva?
6. – Asupritorul și dușmanul este Haman, nelegiuitul acesta, a răspuns Estera. Atunci Haman a rămas îngrozit în fața împăratului și a împărătesei.
7. Plin de mânie, împăratul și-a lăsat paharul de vin și a ieșit în grădina palatului. Haman însă a rămas să mijlocească pentru viața sa înaintea împărătesei Estera, căci înțelesese că pierzarea lui era pe cale să fie hotărâtă de către împărat.
8. Când s-a întors împăratul din grădina palatului în sala ospățului, a văzut că Haman se aruncase pe patul pe care ședea Estera. Împăratul a zis atunci: – Cum?! Vrei să o mai și constrângi pe împărăteasă chiar în palat, de față cu mine? De îndată ce împăratul a spus aceste cuvinte, i-au și acoperit fața lui Haman.
9. Harbona, unul dintre eunucii care îi slujeau împăratului, a zis: – Mai mult, iată și spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coți, pe care a făcut-o Haman pentru Mardoheu, cel ce a vorbit spre binele împăratului, în curtea casei lui Haman. – Spânzurați-l pe ea! a zis împăratul.
10. Ei l-au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea ridicată chiar de el pentru Mardoheu, iar mânia împăratului s-a potolit.