1. Astfel, împăratul și Haman au venit să petreacă împreună cu împărăteasa Estera.
2. În timp ce beau vin, împăratul a întrebat-o pe Estera și în cea de-a doua zi: – Care-ți este dorința, împărăteasă Estera? Îți va fi împlinită! Oricare îți este cererea, chiar și jumătate din împărăție de ar fi, ți se va face după voie!
3. Împărăteasa Estera a răspuns astfel: – Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, împărate, și dacă împăratul găsește că este bine, cruță-mi viața! Aceasta este dorința mea. De asemenea, cruță -mi și poporul,
4. căci atât eu, cât și poporul meu am fost vânduți, ca să fim nimiciți, uciși și stârpiți. Dacă am fi fost vânduți ca sclavi și ca sclave, aș fi tăcut, căci un astfel de necaz nu ar fi meritat atenția împăratului.
5. Atunci împăratul Ahașveroș a întrebat-o pe împărăteasa Estera: – Cine și unde este acela care a plănuit să facă așa ceva?
6. – Asupritorul și dușmanul este Haman, nelegiuitul acesta, a răspuns Estera. Atunci Haman a rămas îngrozit în fața împăratului și a împărătesei.
7. Plin de mânie, împăratul și-a lăsat paharul de vin și a ieșit în grădina palatului. Haman însă a rămas să mijlocească pentru viața sa înaintea împărătesei Estera, căci înțelesese că pierzarea lui era pe cale să fie hotărâtă de către împărat.
8. Când s-a întors împăratul din grădina palatului în sala ospățului, a văzut că Haman se aruncase pe patul pe care ședea Estera. Împăratul a zis atunci: – Cum?! Vrei să o mai și constrângi pe împărăteasă chiar în palat, de față cu mine? De îndată ce împăratul a spus aceste cuvinte, i-au și acoperit fața lui Haman.
9. Harbona, unul dintre eunucii care îi slujeau împăratului, a zis: – Mai mult, iată și spânzurătoarea înaltă de cincizeci de coți, pe care a făcut-o Haman pentru Mardoheu, cel ce a vorbit spre binele împăratului, în curtea casei lui Haman. – Spânzurați-l pe ea! a zis împăratul.
10. Ei l-au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea ridicată chiar de el pentru Mardoheu, iar mânia împăratului s-a potolit.