3. Mai bună este tristețea decât râsul, căci prin întristarea feței inima se face mai bună.
4. Inima înțelepților se află în casa de jale, dar inima proștilor se află în casa de petrecere.
5. Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului, decât să auzi cântecul proștilor.
6. Precum pârâie spinii sub oală, așa este și râsul prostului! Și aceasta este o deșertăciune!
7. Asuprirea îl transformă pe înțelept într-un prost, iar mita corupe inima.
8. Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui și mai bună este răbdarea decât mândria.
9. Nu te grăbi să te mânii în duhul tău, căci mânia locuiește în sânul nesăbuiților!
10. Să nu zici: «De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?», căci nu din înțelepciune întrebi aceasta!
11. Este bună înțelepciunea, așa cum și moștenirea este bună și de folos celor ce văd soarele,
12. căci înțelepciunea este un adăpost, tot așa cum și argintul este un adăpost, dar câștigul cunoașterii înțelepciunii este acela că dă viață celui ce o are.
13. Caută să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu: cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
14. Când vremurile sunt bune, fii fericit! Când vremurile sunt rele, cugetă: Dumnezeu le-a făcut și pe unele și pe celelalte, astfel încât omul să nu poată afla nimic despre viitorul său.
15. Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieții mele deșarte: un om drept pierind în dreptatea lui, iar altul nedrept continuându-și viața în nedreptatea lui.
16. Nu fi prea drept și nu te arăta prea înțelept! De ce să te distrugi singur?
17. Însă nu fi nici foarte rău și nu fi nici nesăbuit! De ce să mori înainte de vreme?