1. „Mai de preț este un nume bun decât untdelemnul mirositor și mai mult prețuiește ziua morții decât ziua nașterii.
2. Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-o casă de petrecere, căci acesta este sfârșitul oricărui om, iar cel rămas în viață ar trebui să priceapă aceasta.
3. Mai bună este tristețea decât râsul, căci prin întristarea feței inima se face mai bună.
4. Inima înțelepților se află în casa de jale, dar inima proștilor se află în casa de petrecere.
5. Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului, decât să auzi cântecul proștilor.
6. Precum pârâie spinii sub oală, așa este și râsul prostului! Și aceasta este o deșertăciune!
7. Asuprirea îl transformă pe înțelept într-un prost, iar mita corupe inima.
8. Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui și mai bună este răbdarea decât mândria.
9. Nu te grăbi să te mânii în duhul tău, căci mânia locuiește în sânul nesăbuiților!
10. Să nu zici: «De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?», căci nu din înțelepciune întrebi aceasta!
11. Este bună înțelepciunea, așa cum și moștenirea este bună și de folos celor ce văd soarele,
12. căci înțelepciunea este un adăpost, tot așa cum și argintul este un adăpost, dar câștigul cunoașterii înțelepciunii este acela că dă viață celui ce o are.
13. Caută să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu: cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
14. Când vremurile sunt bune, fii fericit! Când vremurile sunt rele, cugetă: Dumnezeu le-a făcut și pe unele și pe celelalte, astfel încât omul să nu poată afla nimic despre viitorul său.
15. Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieții mele deșarte: un om drept pierind în dreptatea lui, iar altul nedrept continuându-și viața în nedreptatea lui.
16. Nu fi prea drept și nu te arăta prea înțelept! De ce să te distrugi singur?
17. Însă nu fi nici foarte rău și nu fi nici nesăbuit! De ce să mori înainte de vreme?
18. Este bine pe una dintre atenționări să o apuci, iar pe cealaltă să n-o lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu le va urma pe amândouă.
19. Înțelepciunea dă mai multă tărie înțeleptului, decât ar da zece conducători destoinici unei cetăți.
20. Nu există pe pământ nici un om drept care să facă numai binele și niciodată să nu păcătuiască!
21. În plus, nu lua aminte la toate cuvintele care se spun, ca nu cumva să-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te!
22. Tu știi în inima ta că, de mai multe ori, chiar tu însuți i-ai blestemat pe alții.
23. Toate acestea le-am cercetat cu înțelepciune și mi-am zis: «Mă voi înțelepți!», dar înțelepciunea s-a îndepărtat de la mine.
24. Orice ar fi ea, este departeși învăluită în mister!Cine o va găsi?!
25. M-am hotărât să cunosc, să cercetez și să caut înțelepciunea și discernământul și să pricep stupiditatea răutății și nebunia nesăbuinței.
26. Am descoperit că mai amară decât moartea este femeia care întinde curse, al cărei suflet este o capcană și ale cărei mâini sunt niște lanțuri. Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
27. Iată ce am descoperit, zice oratorul: am cercetat lucrurile unul după altul, căutând să le pricep rostul,
28. însă, din tot ce a căutat sufletul meu, nu am găsit decât aceasta: din o mie de oameni am găsit un bărbat drept, dar nu am găsit nici măcar o femeie dreaptă.
29. Singurul lucru sigur pe care l-am descoperit este că Dumnezeu l-a făcut pe om drept, dar omul umblă cu multe șiretlicuri.“