1. Cuvintele oratorului, fiul lui David, rege la Ierusalim.
2. „O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice oratorul, o deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!
3. Ce câștig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?
4. Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.
5. Soarele răsare și apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
6. Vântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu și revine continuu la circuitul său.
7. Toate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăși de acolo.
8. Toate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, așa cum nici urechea nu se satură să asculte.