Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12

Vechiul Testament

Noul Testament

Ecclesiastul 1 Noua Traducere în limba Română (NTR)

1. Cuvintele oratorului, fiul lui David, rege la Ierusalim.

Deșertăciunea existenței

2. „O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice oratorul, o deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!

3. Ce câștig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?

4. Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.

5. Soarele răsare și apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

6. Vântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu și revine continuu la circuitul său.

7. Toate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăși de acolo.

8. Toate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, așa cum nici urechea nu se satură să asculte.

9. Ce a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!

10. Dacă cineva zice: «Iată un lucru nou!», totuși el exista demult, încă din veacurile dinaintea noastră.

11. Nu ne mai amintim de cei de demult, tot așa cum nici cei ce vor urma nu se vor mai păstra în amintirea celor ce vor veni după ei.“

Deșertăciunea înțelepciunii

12. „Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim.

13. M-am dedicat studiului și cercetării înțelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârșesc sub ceruri; aceasta este o ocupație obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea.

14. Am observat toate lucrările care se fac sub soare și iată că toate sunt deșertăciune și goană după vânt.

15. «Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat, iar ce lipsește nu poate fi numărat.»

16. Mi-am zis: «Iată că mi-am mărit faima și mi-am sporit înțelepciunea mai mult decât toți cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înțelepciune și cunoștință.»

17. M-am dedicat cunoașterii înțelepciunii, precum și cunoașterii nebuniei și a prostiei, dar mi-am dat seama că și aceasta este goană după vânt.

18. «Unde este multă înțelepciune, este și multă supărare și cu cât este mai multă cunoștință, cu atât este mai multă mâhnire.»“