1. Era în primul an de domnie al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor.
2. Deci în primul său an de domnie, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului. Era vorba despre șaptezeci de ani.
3. Mi-am îndreptat fața către Stăpânul, către Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post în sac și cenușă.
4. M-am rugat Domnului , Dumnezeul meu, și I-am mărturisit, zicând: „O, Stăpâne, Dumnezeule mare și înfricoșător, Cel Ce păstrezi legământul și îndurarea față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale,
5. am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile și orânduirile Tale.
6. Nu am ascultat de slujitorii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și strămoșilor noștri și întregului popor din țară.
7. De partea Ta, Stăpâne, este dreptatea, și nouă se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, da,nouă, fiecărui bărbat al lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i-ai izgonit din pricina necredincioșiei lor de care s-au făcut vinovați față de Tine.
8. Doamne , nouă se cuvine să ni se umple fața de rușine, da, nouă, regilor noștri, căpeteniilor noastre și strămoșilor noștri, căci am păcătuit față de Tine!
9. La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că împotriva Lui ne-am răzvrătit!
10. N-am ascultat de glasul Domnului , Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le-a dat prin slujitorii Săi, profeții.