10. Iată viziunile din mintea mea pe care le-am avut în timp ce dormeam: mă uitam și iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălțimea lui era foarte mare.
11. Copacul a crescut mare și puternic și vârful lui a ajuns până la ceruri, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ.
12. Frunzișul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toți. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului și printre ramurile lui își făceau cuib păsările cerului. Din el era hrănită orice făptură.
13. Am continuat să mă uit în viziunile care-mi treceau prin minte în timp ce eram în patul meu, și iată că din ceruri a coborât un străjer, o făptură sfântă.
14. El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezați copacul și tăiați-i ramurile! Despuiați-l de frunze și împrăștiați-i roadele! Alungați fiarele de sub el și păsările dintre ramurile lui!
15. Lăsați-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți-l cu legături de fier și de aramă în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să-i fie partea la un loc cu fiarele pe iarba pământului.
16. Să-i fie schimbată inima de om și să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el șapte vremuri!
17. Sentința este proclamată prin străjeri, verdictul este anunțat prin sfinți, pentru ca cei vii să știe că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că El o dă cui vrea și ridică peste ea chiar și pe cel mai smerit dintre oameni.»
18. Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadnețar, l-am avut. Beltșațar, spune-mi tu interpretarea, căci nici unul dintre toți înțelepții împărăției nu pot să-mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poți, pentru că ai în tine duhul sfinților zei.
19. Atunci Daniel – numit și Beltșațar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe și gândurile îl îngrozeau. Împăratul a zis: – Beltșațar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui! Beltșațar a răspuns: – Stăpâne, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru dușmanii tăi!