1. „Nebucadnețar, împăratul, către toate popoarele, neamurile și oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul, Pacea să vă fie înmulțită!
2. Mi s-a părut potrivit să vă povestesc semnele și minunile pe care le-a făcut față de mine Dumnezeul cel Preaînalt.
3. Cât de mari sunt semnele Lui și cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăția Lui este o împărăție veșnică, iar stăpânirea Lui dăinuie din generație în generație.
4. Eu, Nebucadnețar, trăiam fără griji în casa mea și eram fericit în palatul meu.
5. Dar am avut un vis care m-a îngrozit; gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu și viziunile din mintea mea m-au înspăimântat.
6. De aceea am dat poruncă să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului.
7. Atunci au venit magicienii, descântătorii, astrologii și ghicitorii, le-am spus visul, dar ei n-au putut să-mi dea interpretarea.
8. La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit și Beltșațar, după numele zeului meu, și care are în el duhul sfinților zei. I-am povestit și lui visul, zicându-i: