5. Mă înfășuraseră valurile morții, mă copleșiseră șuvoaiele nimicirii!
6. Legăturile Locuinței Morților mă împresuraseră, mă prinseseră lațurile morții.
7. Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul , L-am chemat pe Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul din Templul Său și strigătul meu a ajuns până la urechile Sale.
8. Atunci s-a zguduit și s-a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s-au zgâlțâit, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
9. Fum se ridica din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea.
10. A aplecat cerurile și a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.
11. Călărea pe un heruvim și zbura; plutea pe aripile vântului.
12. Întunericul Și-l așternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.
13. Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.
14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul.
15. A aruncat săgeți, risipindu-i pe dușmani, a trimis fulgerul și i-a pus pe fugă.
16. La mustrarea Domnului , la suflarea nărilor Lui, s-au văzut albiile apelor și s-au descoperit temeliile lumii.
17. El S-a întins din înălțime și m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,
18. m-a izbăvit de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.
19. Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.
20. El m-a scos la loc larg, m-a izbăvit pentru că El își găsește plăcerea în mine.
21. Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăția mâinilor mele,
22. căci am păzit căile Domnului și nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu;