42. Ei se uită în jur, dar nimeni nu-i izbăvește, strigă către Domnul , dar El nu le răspunde.
43. Îi pisez ca praful pământului, ca noroiul de pe ulițe îi zdrobesc, îi strivesc.
44. Tu mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.
45. Fiii străinului mă lingușesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă.
46. Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor.
47. Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48. Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,
49. Cel Ce mă izbăvește de vrăjmașii mei. Tu mă ridici deasupra dușmanilor mei; Tu mă scapi de omul asupritor.
50. De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne , și voi cânta laudă Numelui Tău!