10. A aplecat cerurile și a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.
11. Călărea pe un heruvim și zbura; plutea pe aripile vântului.
12. Întunericul Și-l așternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.
13. Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.
14. Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul.
15. A aruncat săgeți, risipindu-i pe dușmani, a trimis fulgerul și i-a pus pe fugă.
16. La mustrarea Domnului , la suflarea nărilor Lui, s-au văzut albiile apelor și s-au descoperit temeliile lumii.
17. El S-a întins din înălțime și m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,
18. m-a izbăvit de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.