1. Îndată ce a trecut de vârful muntelui, pe David l-a întâmpinat Țiba, slujitorul lui Mefiboșet. Acesta avea cu el o pereche de măgari încărcați cu două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de smochine și un burduf de vin.
2. Regele l-a întrebat: – Ce vrei să faci cu aceste lucruri? – Măgarii, a răspuns Țiba, sunt pentru familia regelui, ca să-i călărească; pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi istoviți în pustie.
3. – Nepotul stăpânului tău unde este? l-a mai întrebat regele. – A rămas în Ierusalim, i-a răspuns Țiba, pentru că a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“
4. Atunci regele i-a zis: – Tot ce aparținuse lui Mefiboșet este acum al tău. – Mă închin înaintea ta, i-a zis Țiba. Fie să găsesc bunăvoință la stăpânul meu, regele.
5. În timp ce regele David se apropia de Bahurim, din cetate a ieșit un bărbat care a început să blesteme. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera, din clanul lui Saul.
6. Acesta a început să arunce cu pietre în David și în toți slujitorii regelui David, în timp ce întreaga oștire și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.
7. Blestemându-l pe David, Șimei striga: – Pleacă! Pleacă, om al sângelui și nelegiuit ce ești!