10. Au venit deci, au chemat străjerii de la poarta cetății și le-au zis: „Noi am intrat în tabăra arameilor și am văzut că nu era nimeni; nu se auzea nici un glas de om, ci erau doar cai și măgari legați, iar corturile erau la locul lor.“
11. Atunci străjerii au strigat și au dat de știre la palat.
12. Regele s-a trezit în toiul nopții și le-a zis slujitorilor săi: Vă voi spune ce vor să ne facă arameii. Știind că suntem înfometați, au ieșit din tabără și s-au ascuns în câmpie, zicând: „Când vor ieși din cetate, îi vom prinde vii și vom intra în cetate!“
13. Unul dintre slujitorii lui i-a răspuns: Dă-ne voie să luăm cinci cai din cei care au mai rămas în cetate. Dacă vor rămâne aici, li se va întâmpla același lucru care i se întâmplă acum întregii mulțimi a lui Israel, adică vor pieri așa cum piere toată mulțimea lui Israel. Să trimitem deci și să vedem ce s-a întâmplat.
14. Au luat două care cu caii lor și regele i-a trimis pe urmele oștirii Aramului, spunându-le: „Duceți-vă și vedeți ce s-a întâmplat.“
15. Au mers pe urma lor până la Iordan și iată că tot drumul era plin cu haine și cu lucruri pe care le aruncaseră arameii în goana lor. Mesagerii s-au întors și l-au înștiințat pe rege.
16. Apoi poporul a ieșit și a jefuit tabăra arameilor. O măsură de făină a ajuns să se vândă cu un șechel, iar două măsuri de orz – cu un șechel, după Cuvântul Domnului.
17. Regele încredințase paza porții ofițerului pe mâna căruia se sprijinea, dar acesta a murit călcat în picioare de poporul de la poartă, după cuvântul rostit de omul lui Dumnezeu când venise regele la el.