12. Nu sunt oare Abana și Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele și să fiu curat?“ Apoi s-a întors și a plecat plin de mânie.
13. Dar slujitorii lui s-au apropiat de el și i-au zis: „Părinte, dacă profetul ți-ar fi spus să faci un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ți-a spus să te speli ca să fii curat!“
14. Atunci s-a coborât și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, așa cum i-a spus omul lui Dumnezeu, iar carnea lui a devenit iarăși ca aceea a unui copilaș și s-a curățit.
15. Apoi Naaman împreună cu toți însoțitorii lui s-au întors la omul lui Dumnezeu. Când a ajuns, s-a oprit înaintea lui și i-a zis: Acum știu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Primește, te rog, un dar din partea slujitorului tău.
16. Dar Elisei i-a răspuns: Viu este Domnul , al Cărui slujitor sunt, că nu voi lua nimic. Și cu toate că Naaman a insistat, Elisei a refuzat darul.
17. Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, slujitorului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de-acum înainte slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului.
18. Iată totuși ce-L rog pe Domnul să-i ierte slujitorului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon să se închine acolo, sprijinindu-se de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Să-l ierte deci Domnul pe slujitorul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.
19. Elisei i-a răspuns: Du-te în pace. După ce Naaman a plecat de la el și a străbătut o anumită distanță,
20. Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, și-a zis: „Stăpânul meu l-a refuzat pe Naaman, arameul acesta, și nu a luat de la el ceea ce i-a adus. Viu este Domnul că voi alerga și voi lua ceva de la el.“
21. Astfel, Ghehazi s-a dus după Naaman. Când l-a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car pentru a-l întâmpina și i-a zis: Totul este bine?