1. Când a vrut Domnul să-l ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie și Elisei ieșeau împreună din Ghilgal.
2. Ilie i-a zis lui Elisei: Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite până la Betel. Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei. Așa că au coborât împreună la Betel.
3. Fiii profeților, care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis: Știi că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine? Da, știu, le-a răspuns Elisei, dar tăceți!
4. Apoi Ilie i-a zis lui Elisei: Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon. Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei. Așa că s-au dus împreună la Ierihon.
5. Profeții care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei și i-au zis: Știi că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine? Da, știu, a răspuns el, dar tăceți!
6. Apoi Ilie i-a zis: Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Iordan. Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei. Așa că au plecat împreună.
7. Cincizeci de bărbați dintre profeți au venit și s-au oprit la o anumită distanță înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului.
8. Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărțit într-o parte și într-alta și au trecut amândoi pe uscat.
9. După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine? Te rog, aș vrea să-mi revină o îndoită măsură din duhul tău, i-a zis Elisei.
10. Ilie i-a răspuns: Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa.
11. Și în timp ce mergeau și vorbeau unul cu altul, un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de celălalt și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt.
12. Elisei privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!“ După ce nu l-a mai văzut, Elisei și-a luat hainele și le-a rupt în două.
13. Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors și a stat pe malul Iordanului.
14. După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele și a zis: „Unde este acum Domnul , Dumnezeul lui Ilie?“ Și de îndată ce a lovit apele, ele s-au despărțit într-o parte și într-alta, și Elisei a trecut dincolo.
15. Când au văzut lucrul acesta, profeții care erau în fața Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ I-au ieșit în întâmpinare și i s-au închinat până la pământ.
16. Ei i-au zis: Între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoși. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale. Să nu-i trimiteți, le-a răspuns el.
17. Însă ei au stăruit până când acesta, stânjenit, le-a zis: Trimiteți-i! I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească.
18. Elisei îi aștepta la Ierihon și când s-au întors la el, le-a zis: Nu v-am spus să nu vă duceți?
19. După aceea, bărbații din cetate i-au zis lui Elisei: Stăpâne, după cum vezi, așezarea cetății este bună, dar apele sunt rele și pământul este sterp.
20. Aduceți-mi un vas nou și puneți sare în el, le-a zis el. Și ei i-au adus.
21. Apoi Elisei s-a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare și a zis: „Așa vorbește Domnul : «Vindec aceste ape și niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul neroditor!»“