6. Dar în al douăzeci și treilea an al regelui Ioaș, preoții încă nu restauraseră Casa,
7. așa că regele Ioaș i-a chemat pe preotul Iehoiada și pe ceilalți preoți și le-a zis: „De ce n-ați restaurat încă Templul? Acum, să nu mai luați argint de la vistiernicii voștri, ci să-l dați pentru restaurarea Templului.“
8. Preoții au fost de acord să nu mai ia argint de la popor și să nu se mai ocupe ei de restaurarea Templului.
9. Prin urmare, preotul Iehoiada a luat un cufăr, i-a făcut o gaură în capac și l-a pus alături de altar, pe partea dreaptă cum se intră în Casa Domnului. Preoții care păzeau poarta puneau în el tot argintul care se aducea la Casa Domnului.
10. Și când vedeau că era prea mult argint în cufăr, venea scribul regelui împreună cu marele preot, numărau tot argintul care era adus la Casa Domnului și îl puneau în săculeți.
11. Apoi dădeau argintul cântărit celor ce supravegheau lucrarea la Casa Domnului. Acest argint era folosit pentru plata tâmplarilor și a constructorilor care lucrau la Casa Domnului ,
12. a zidarilor și a cioplitorilor în piatră, pentru cumpărarea lemnelor și a pietrelor cioplite necesare restaurării Casei Domnului și pentru orice altă cheltuială care se făcea pentru restaurarea Casei.