1. Amația era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin și era din Ierusalim.
2. El a făcut ce este bine înaintea Domnului , dar totuși nu din toată inima.
3. După ce și-a întărit domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele.
4. Totuși pe fiii lor el nu i-a omorât din pricina a ceea ce este scris în Lege, în Cartea lui Moise, unde Domnul poruncește: „Să nu-i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“
5. Amația i-a strâns pe cei din Iuda, a așezat tot poporul lui Iuda și al lui Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii și căpeteniilor peste sute și i-a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus. Astfel, a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să iasă la luptă și să mânuiască lancea și scutul.
6. El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanți de argint.
7. Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege și i-a zis: – Nu lua cu tine oștirea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toți acești fii ai lui Efraim!
8. Căci, chiar dacă te vei duce și vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbușești înaintea dușmanului, pentru că El are putere să ajute, dar și să prăbușească.