32. David i-a răspuns lui Abigail: – Binecuvântat să fie Domnul , Dumnezeul lui Israel, Care te-a trimis astăzi să mă întâlnești.
33. Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit în această zi de la vărsare de sânge și de la răzbunare.
34. Viu este Domnul , Dumnezeul lui Israel, Care m-a oprit să-ți fac rău, că dacă nu te-ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până în zorii dimineții nu ar fi fost lăsat în viață nici un bărbat dintre cei ce sunt ai lui Nabal.
35. Apoi David a luat din mâna ei ceea ce ea îi adusese și i-a zis: – Du-te în pace la casa ta! Să știi că am ascultat de glasul tău și că ți-am împlinit cererea.
36. Când Abigail a ajuns la Nabal, acesta dădea în casa sa un ospăț, ca ospățul unui rege. Inima lui Nabal era veselă și el era foarte beat. Ea nu i-a spus nimic până în zorii dimineții.
37. Dimineața, când îi trecuse beția lui Nabal, soția lui i-a istorisit tot ce se întâmplase. Atunci inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte și el s-a făcut ca o piatră.
38. Cam după zece zile Domnul l-a lovit pe Nabal, iar acesta a murit.