Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24
  25. 25
  26. 26
  27. 27
  28. 28
  29. 29
  30. 30
  31. 31

Vechiul Testament

Noul Testament

1 Samuel 25 Noua Traducere în limba Română (NTR)

David, Nabal și Abigail

1. Samuel murise. Tot Israelul s-a adunat și l-a bocit, apoi l-au îngropat acasă la el, în Rama. După aceea, David a plecat în pustia Paran.

2. În Maon trăia un bărbat a cărui avere era în Carmel. Era un om foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre și tocmai se afla în Carmel pentru a-și tunde oile.

3. Numele lui era Nabal, iar numele soției lui era Abigail. Femeia era ageră la minte și frumoasă, însă bărbatul era aspru și rău în faptele lui; el era calebit.

4. În timp ce era în pustie, David a auzit că Nabal își tunde oile

5. și a trimis zece tineri, spunându-le: „Duceți-vă la Carmel! Când ajungeți la Nabal să-l salutați în numele meu,

6. zicându-i: «Să trăiești în pace tu, familia ta și tot ceea ce este al tău!

7. Am auzit că tunzi oile! Păstorii tăi au fost împreună cu noi, iar noi nu i-am jignit și nimic din ce era al lor nu s-a pierdut în tot timpul cât au fost în Carmel.

8. Întreabă-ți slujitorii și îți vor spune. Fie ca tinerii să găsească bunăvoință în ochii tăi pentru că venim într-o zi de bucurie. Acum dă-le, te rog, slujitorilor tăi și fiului tău David, ceea ce ai la îndemână.»“

9. Tinerii lui David au venit la Nabal și i-au spus toate aceste cuvinte în numele lui David, după care au așteptat.

10. Nabal însă le-a răspuns tinerilor lui David: „Cine este David și cine este fiul lui Ișai? Astăzi sunt mulți slujitori care fug de la stăpânii lor.

11. Să iau oare pâinea mea, apa mea și carnea pe care am pregătit-o pentru cei ce-mi tund oile și s-o dau unor oameni care sunt de nu știu unde?“

12. Tinerii lui David au făcut cale-ntoarsă și i-au spus lui David toate aceste cuvinte.

13. Atunci David le-a spus oamenilor săi: „Fiecare să-și încingă sabia!“ Fiecare și-a încins sabia. David și-a încins și el sabia și după el au venit cam patru sute de bărbați, în timp ce două sute au rămas la bagaje.

14. Unul dintre slujitori i-a spus lui Abigail, soția lui Nabal: „David a trimis, din pustie, mesageri pentru a-l saluta pe stăpânul nostru, iar acesta s-a răstit la ei.

15. Totuși acești oameni au fost foarte buni cu noi, nu ne-au jignit și nu am pierdut nimic cât timp am mers cu ei, atunci când eram pe câmp.

16. Au fost un zid pentru noi atât ziua, cât și noaptea, în tot timpul cât am fost cu ei, păzind oile.

17. Acum, gândește-te și vezi ce ai de făcut, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru și împotriva întregii lui familii. El este un om atât de rău, încât nimeni nu poate să-i vorbească.“

18. Abigail a luat în grabă o sută de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gata pregătite, cinci măsuri de grâne prăjite, o sută de ciorchini de stafide și două sute de prăjituri din smochine și le-a așezat pe măgari.

19. Apoi le-a spus slujitorilor ei: „Mergeți înaintea mea, iar eu vă voi urma!“ Soțului ei, Nabal, nu i-a spus însă nimic.

20. În timp ce ea cobora, călare pe măgar, prin zona umbrită a muntelui, David și oamenii lui tocmai veneau înspre ea, așa că aceasta i-a întâlnit.

21. David zisese: „Degeaba am păzit în pustie tot ceea ce avea acest om, astfel încât nu i s-a pierdut nimic. El mi-a întors rău pentru bine.

22. Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea cu David dacă voi lăsa în viață, până dimineață, vreun bărbat dintre toți cei ce sunt ai lui Nabal.“

23. Când Abigail l-a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, și-a plecat fața înaintea lui și i s-a închinat până la pământ.

24. Căzând la picioarele lui i-a zis: – Numai asupra mea să fie pedeapsa, stăpânul meu. Lasă, te rog, pe slujitoarea ta să-ți vorbească și ascultă cuvintele ei.

25. Te rog, stăpânul meu, nu-ți pune mintea cu acel om rău, care este Nabal, pentru că așa cum îi este numele, așa este și el. Nabal îi este numele și nebunia se ține de el. Eu însă, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii stăpânului meu, pe care tu i-ai trimis.

26. Acum, stăpânul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău că Domnul te-a oprit de la vărsare de sânge și de la răzbunare. Dușmanii tăi și cei ce vor răul stăpânului meu să fie ca Nabal!

27. Darul acesta, pe care l-a adus slujitoarea ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care-l urmează pe stăpânul meu.

28. Iartă, te rog, păcatul slujitoarei tale, căci Domnul , cu adevărat, îi va face stăpânului meu o dinastie trainică, deoarece stăpânul meu poartă războaiele Domnului. Să nu se găsească răutate în tine în toate zilele tale.

29. Iar dacă vreun om se va ridica pentru a te urmări și pentru a căuta să-ți ia viața, viața stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii, la Domnul, Dumnezeul tău. În schimb, viața dușmanilor tăi El o va azvârli ca dintr-o praștie.

30. Când Domnul îi va face stăpânului meu tot ceea ce a spus de bine cu privire la el și îl va pune drept conducător peste Israel,

31. să nu fie vărsarea de sânge și răzbunarea o remușcare sau o poticnire a inimii pentru stăpânul meu. Când Domnul îi va face bine stăpânului meu atunci să-ți aduci aminte de slujitoarea ta.

32. David i-a răspuns lui Abigail: – Binecuvântat să fie Domnul , Dumnezeul lui Israel, Care te-a trimis astăzi să mă întâlnești.

33. Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit în această zi de la vărsare de sânge și de la răzbunare.

34. Viu este Domnul , Dumnezeul lui Israel, Care m-a oprit să-ți fac rău, că dacă nu te-ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până în zorii dimineții nu ar fi fost lăsat în viață nici un bărbat dintre cei ce sunt ai lui Nabal.

35. Apoi David a luat din mâna ei ceea ce ea îi adusese și i-a zis: – Du-te în pace la casa ta! Să știi că am ascultat de glasul tău și că ți-am împlinit cererea.

36. Când Abigail a ajuns la Nabal, acesta dădea în casa sa un ospăț, ca ospățul unui rege. Inima lui Nabal era veselă și el era foarte beat. Ea nu i-a spus nimic până în zorii dimineții.

37. Dimineața, când îi trecuse beția lui Nabal, soția lui i-a istorisit tot ce se întâmplase. Atunci inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte și el s-a făcut ca o piatră.

38. Cam după zece zile Domnul l-a lovit pe Nabal, iar acesta a murit.

39. Când David a auzit că Nabal a murit, a zis: – Binecuvântat să fie Domnul , Care mi-a apărat cauza în ocara pe care mi-a adus-o Nabal și l-a oprit pe robul Său de la a face rău. Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului său. Apoi David i-a dat de veste lui Abigail că vrea s-o ia de soție.

40. Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i-au zis: – David ne-a trimis la tine ca să te luăm pentru a-i fi soție.

41. Atunci ea s-a sculat și s-a prosternat cu fața la pământ, zicând: – Iată, slujitoarea ta este gata să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu.

42. Apoi Abigail s-a sculat repede, a încălecat pe un măgar și a plecat împreună cu cinci slujitoare ale sale. I-a urmat pe oamenii lui David și a devenit soția acestuia;

43. David își luase de soție și pe Ahinoam din Izreel, astfel că amândouă au devenit soțiile lui.

44. Saul a dat-o pe fiica sa Mihal, care era soția lui David, lui Paltiel, fiul lui Laiș, care era din Galim.