5. dar Anei îi dădea o parte mai aleasă fiindcă o iubea. Domnul însă o făcuse stearpă.
6. Potrivnica ei obișnuia s-o necăjească ca s-o facă să se mânie din cauză că Domnul o făcuse stearpă.
7. Potrivnica ei făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori se ducea Ana la Casa Domnului , ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea și nu mânca nimic.
8. Atunci Elkana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci și de ce îți este mâhnită inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“
9. Odată, după ce a mâncat și a băut la Șilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli ședea pe scaunul său, lângă ușorul porții TempluluiDomnului.
10. Ea a început să se roage Domnului cu sufletul amărât și plângând cu amar.
11. A făcut următorul jurământ, spunând: „ Doamne al Oștirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la suferința slujitoarei Tale, dacă Îți vei aduce aminte de mine și n-o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“
12. Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului , Eli se uita cu atenție la gura ei.
13. Ana vorbea în inima ei și numai buzele i se mișcau, fără să i se audă vocea. Atunci Eli, crezând că este beată,
14. i-a vorbit astfel: – Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!
15. Ana i-a răspuns: – Stăpânul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie cu duhul întristat. N-am băut nici vin și nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
16. Să nu o consideri pe slujitoarea ta drept o femeie stricată, căci din prea multa mea durere și supărare am vorbit până acum.