1. Era un bărbat din Ramatayim-Țofim, din ținutul muntos al lui Efraim, numit Elkana. El era fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, și era efratit.
2. El avea două soții. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.
3. În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Șilo ca să se închine și să aducă jertfe Domnului Oștirilor. Acolo slujeau ca preoți ai Domnului cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas.
4. În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soției sale, Penina, și tuturor fiilor și fiicelor pe care le avea de la ea,
5. dar Anei îi dădea o parte mai aleasă fiindcă o iubea. Domnul însă o făcuse stearpă.
6. Potrivnica ei obișnuia s-o necăjească ca s-o facă să se mânie din cauză că Domnul o făcuse stearpă.
7. Potrivnica ei făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori se ducea Ana la Casa Domnului , ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea și nu mânca nimic.
8. Atunci Elkana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci și de ce îți este mâhnită inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“
9. Odată, după ce a mâncat și a băut la Șilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli ședea pe scaunul său, lângă ușorul porții TempluluiDomnului.
10. Ea a început să se roage Domnului cu sufletul amărât și plângând cu amar.
11. A făcut următorul jurământ, spunând: „ Doamne al Oștirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la suferința slujitoarei Tale, dacă Îți vei aduce aminte de mine și n-o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“
12. Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului , Eli se uita cu atenție la gura ei.
13. Ana vorbea în inima ei și numai buzele i se mișcau, fără să i se audă vocea. Atunci Eli, crezând că este beată,
14. i-a vorbit astfel: – Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!
15. Ana i-a răspuns: – Stăpânul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie cu duhul întristat. N-am băut nici vin și nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
16. Să nu o consideri pe slujitoarea ta drept o femeie stricată, căci din prea multa mea durere și supărare am vorbit până acum.
17. Atunci Eli i-a zis: – Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o.
18. Ana i-a răspuns: – Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoință la tine! Spunând acestea, femeia a plecat. A început să mănânce și fața ei n-a mai fost mâhnită.
19. În dimineața următoare s-au trezit devreme cu toții, s-au închinat înaintea Domnului , după care s-au întors acasă, în Rama. Elkana a cunoscut-o pe soția sa, iar Domnul Și-a adus aminte de ea.
20. Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată și a născut un băiat pe care l-a numit Samuel, căci ea spunea: „De la Domnul l-am cerut.“
21. Elkana a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală și ca să-și împlinească jurământul.
22. Ana însă nu s-a dus, ci i-a spus soțului ei: – După ce-l voi înțărca pe băiat, îl voi aduce și-l voi înfățișa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.
23. Elkana, soțul ei, i-a răspuns: – Fă ceea ce crezi că este bine! Rămâi până îl vei înțărca. Fie numai ca Domnul să-Și împlinească cuvântul! Femeia a rămas și a alăptat copilul până l-a înțărcat.
24. După ce l-a înțărcat pe băiat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani, o efă de făină și un burduf cu vin și l-a adus la Casa Domnului , în Șilo; copilul era mic.
25. După ce au jertfit taurul, l-au adus pe băiat la Eli.
26. Ana i-a zis lui Eli: – Oh, stăpânul meu! Viu este sufletul tău că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându-se Domnului.
27. Pentru copilul acesta mă rugam, iar Domnul mi-a dăruit ceea ce am cerut de la El.
28. De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieții lui, el va fi dăruit Domnului. Ei s-au închinat acolo Domnului.