17. Atunci Eli i-a zis: – Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o.
18. Ana i-a răspuns: – Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoință la tine! Spunând acestea, femeia a plecat. A început să mănânce și fața ei n-a mai fost mâhnită.
19. În dimineața următoare s-au trezit devreme cu toții, s-au închinat înaintea Domnului , după care s-au întors acasă, în Rama. Elkana a cunoscut-o pe soția sa, iar Domnul Și-a adus aminte de ea.
20. Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată și a născut un băiat pe care l-a numit Samuel, căci ea spunea: „De la Domnul l-am cerut.“
21. Elkana a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală și ca să-și împlinească jurământul.
22. Ana însă nu s-a dus, ci i-a spus soțului ei: – După ce-l voi înțărca pe băiat, îl voi aduce și-l voi înfățișa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.
23. Elkana, soțul ei, i-a răspuns: – Fă ceea ce crezi că este bine! Rămâi până îl vei înțărca. Fie numai ca Domnul să-Și împlinească cuvântul! Femeia a rămas și a alăptat copilul până l-a înțărcat.
24. După ce l-a înțărcat pe băiat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani, o efă de făină și un burduf cu vin și l-a adus la Casa Domnului , în Șilo; copilul era mic.
25. După ce au jertfit taurul, l-au adus pe băiat la Eli.
26. Ana i-a zis lui Eli: – Oh, stăpânul meu! Viu este sufletul tău că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându-se Domnului.
27. Pentru copilul acesta mă rugam, iar Domnul mi-a dăruit ceea ce am cerut de la El.