1. Spun adevărul în Cristos, nu mint: conștiința mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră
2. că am o mare întristare și o durere permanentă în inimă,
3. întrucât aș vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat și despărțit de Cristos de dragul fraților mei, al rudelor mele după trup
4. și anume israeliții! Ale lor sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinarea și promisiunile.
5. Ai lor sunt patriarhii și din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.
6. Dar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că nu toți care sunt din Israel sunt Israel.
7. Și deși sunt sămânța lui Avraam nu toți sunt copiii săi, ci, așa cum este scris: „Prin Isaac își va primi numele sămânța ta.“
8. Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviți ca sămânță.
9. Căci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“
10. Ba mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om, strămoșul nostru Isaac.
11. Și chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, –
12. i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“
13. Așa cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.“
14. Deci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz!
15. Căci lui Moise i-a spus: „Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur și am milă de cine vreau să am milă.“
16. Deci nu este ceva care ține de cel care dorește sau de cel care se străduiește, ci ține de Dumnezeu, Care arată îndurare,
17. pentru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon: „Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea și astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“