3. Căci ce spune Scriptura? „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și acest lucru i s-a socotit dreptate.“
4. Plata unui om care lucrează nu este considerată ca un dar, ci ca un lucru care îi este datorat,
5. însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptățește pe cel neevlavios, credința îi este socotită dreptate.
6. Tot așa spune și David când vorbește despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socotește drept fără fapte:
7. „Ferice de cei ale căror nelegiuiri sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite!
8. Ferice de omul căruia Domnul nu-i ține în seamă vina!“
9. Așadar, această fericire este doar pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem: „Lui Avraam credința i-a fost socotită dreptate.“