14. Căci dacă moștenitori ar fi cei ce sunt sub Lege, atunci credința n-ar mai însemna nimic, iar promisiunea ar fi fără valoare,
15. întrucât Legea aduce mânie. Unde nu există Lege, nu există nici abatere.
16. De aceea este prin credință: ca să poată fi prin har, așa încât promisiunea să fie valabilă pentru toți urmașii, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci și pentru cei ce au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor,
17. așa cum este scris: „Te-am făcut tatăl multor neamuri.“El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morții și Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi.
18. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Atât de numeroși vor fi urmașii tăi!“
19. Și el n-a slăbit în credință când a observat că trupul său era aproape de moarte – avea aproape o sută de ani – și că pântecele Sarei era mort.
20. El n-a pus la îndoială promisiunea lui Dumnezeu, ci a fost întărit prin credință, slăvindu-L pe Dumnezeu
21. și fiind sigur că Dumnezeu poate să facă ceea ce a promis.
22. De aceea credința i-a fost socotită dreptate.
23. Acum, „i-a fost socotită“ n-a fost scris doar pentru el,