46. Când găsește un mărgăritar foarte prețios, se duce și vinde tot ce are, iar apoi îl cumpără.
47. Sau Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și în care au fost prinși tot felul de pești.
48. Când este plin, pescarii îl scot pe țărm, se așază și adună peștii buni în vase, iar pe cei răi îi aruncă afară.
49. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți
50. și-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!
51. Ați înțeles voi toate aceste lucruri? – Da, i-au răspuns ei.
52. El le-a zis: – De aceea, orice cărturar care a fost instruit cu privire la Împărăția Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.
53. După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo
54. și a venit în patria Lui. El a început să le dea învățătură oamenilor în sinagoga lor, în așa fel încât aceștia erau uimiți și se întrebau: „De unde are Acest Om înțelepciunea aceasta și puterea de a face minuni?
55. Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui, iar Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt oare frații Lui?
56. Și surorile Lui, nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde are Acest Om toate aceste lucruri?“
57. Și astfel ei se poticneau în El. Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria și în casa lui“.