1. În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S-a așezat lângă mare.
2. Mari mulțimi de oameni s-au adunat în jurul Lui, astfel că El S-a suit într-o barcă și S-a așezat acolo; întreaga mulțime stătea pe țărm.
3. El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene!
4. În timp ce semăna el, o parte dinsămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.
5. O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc,
6. dar când a răsărit soarele, s-a ofilit și, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat.
7. O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat-o.
8. Alta însă a căzut pe un pământ bun și a dat rod: ungrăuntearodit o sută, altul – șaizeci, altul – treizeci.
9. Cine are urechi, să audă!“
10. Ucenicii au venit la El și L-au întrebat: – De ce le vorbești în pilde?
11. Isus le-a răspuns: – Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor, dar lor nu le-a fost dat.
12. Căci celui ce are i se va da și va avea din abundență, dar de la cel ce nu are se va lua chiar și ce are.
13. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, și măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.
14. Și cu privire la ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: „Veți asculta întruna, dar nu veți înțelege și veți privi mereu, dar nu veți pricepe.
15. Căci inima celor din acest popor s-a împietrit. Urechile lor aud greu și ochii li s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine și să-i vindec“.
16. Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud!
17. Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n-au văzut, și să audă ceea ce auziți voi, dar n-au auzit!
18. Ascultați deci ce înseamnă pilda semănătorului.
19. Când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânța care a fost semănată lângă drum.
20. Sămânța care a fost semănată în locuri stâncoase este cel care aude Cuvântul și-l primește imediat cu bucurie,
21. dar nu are rădăcină în el, ci durează doar pentru o vreme. Și când vine necazul sau persecuția din pricina Cuvântului, el se poticnește imediat.
22. Sămânța care a fost semănată între spini este cel care aude Cuvântul, dar îngrijorările vieții și înșelăciunea bogăției sufocă Cuvântul și acesta devine neroditor.
23. Sămânța care a fost semănată în pământ bun este cel care aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce într-adevăr rod:un grăunte dă o sută, altul – șaizeci, altul – treizeci.
24. Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția Cerurilor poate fi asemănată cu un om care a semănat o sămânță bună în ogorul lui.
25. Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină printre grâu și apoi a plecat.
26. Când plantele au răsărit și au făcut rod, a apărut și neghina.
27. Sclavii stăpânului casei au venit și i-au zis: – Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânță bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?
28. El le-a răspuns: – Un dușman a făcut lucrul acesta. Sclavii l-au întrebat: – Vrei să mergem s-o strângem?
29. Dar el le-a răspuns: – Nu, ca nu cumva, atunci când strângeți neghina, să dezrădăcinați și grâul împreună cu ea.
30. Lăsați-le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: «Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați-l în hambarul meu!»“
31. Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în ogorul său:
32. el este într-adevăr cel mai mic dintre toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și devine un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui“.
33. Le-a mai pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care o ia o femeie și o pune în trei măsuri de făină și care, până la urmă, face să dospească tot aluatul.“
34. Isus le-a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea deloc fără să folosească pilde,
35. ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura cu pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“.
36. Apoi Isus le-a dat drumul mulțimilor și a intrat în casă. Ucenicii Lui au venit la El și I-au zis: – Explică-ne pilda cu neghina din ogor!
37. Isus le-a răspuns: – Cel Ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului.
38. Ogorul este lumea. Sămânța bună îi reprezintă pe fiii Împărăției, iar neghina îi reprezintă pe fiii celui rău.
39. Dușmanul care a semănat-o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.
40. Deci, așa cum este strânsă neghina și arsă în foc, tot așa va fi și la sfârșitul veacului:
41. Fiul Omului Își va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăția Lui toate pricinile de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea
42. și îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!
43. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi, să audă!
44. Împărăția Cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un ogor. Omul care o găsește, o ascunde și, de bucurie, se duce și vinde tot ce are și apoi cumpără ogorul acela.
45. De asemenea, Împărăția Cerurilor este ca un negustor care caută mărgăritare frumoase.
46. Când găsește un mărgăritar foarte prețios, se duce și vinde tot ce are, iar apoi îl cumpără.
47. Sau Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și în care au fost prinși tot felul de pești.
48. Când este plin, pescarii îl scot pe țărm, se așază și adună peștii buni în vase, iar pe cei răi îi aruncă afară.
49. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți
50. și-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!
51. Ați înțeles voi toate aceste lucruri? – Da, i-au răspuns ei.
52. El le-a zis: – De aceea, orice cărturar care a fost instruit cu privire la Împărăția Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.
53. După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo
54. și a venit în patria Lui. El a început să le dea învățătură oamenilor în sinagoga lor, în așa fel încât aceștia erau uimiți și se întrebau: „De unde are Acest Om înțelepciunea aceasta și puterea de a face minuni?
55. Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui, iar Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt oare frații Lui?
56. Și surorile Lui, nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde are Acest Om toate aceste lucruri?“
57. Și astfel ei se poticneau în El. Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria și în casa lui“.
58. Și n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinței lor.