23. Sămânța care a fost semănată în pământ bun este cel care aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce într-adevăr rod:un grăunte dă o sută, altul – șaizeci, altul – treizeci.
24. Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția Cerurilor poate fi asemănată cu un om care a semănat o sămânță bună în ogorul lui.
25. Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină printre grâu și apoi a plecat.
26. Când plantele au răsărit și au făcut rod, a apărut și neghina.
27. Sclavii stăpânului casei au venit și i-au zis: – Stăpâne, oare n-ai semănat tu sămânță bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?
28. El le-a răspuns: – Un dușman a făcut lucrul acesta. Sclavii l-au întrebat: – Vrei să mergem s-o strângem?
29. Dar el le-a răspuns: – Nu, ca nu cumva, atunci când strângeți neghina, să dezrădăcinați și grâul împreună cu ea.
30. Lăsați-le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: «Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați-l în hambarul meu!»“
31. Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în ogorul său:
32. el este într-adevăr cel mai mic dintre toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și devine un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui“.
33. Le-a mai pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care o ia o femeie și o pune în trei măsuri de făină și care, până la urmă, face să dospească tot aluatul.“
34. Isus le-a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea deloc fără să folosească pilde,