48. A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă și, cam în a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei.
49. Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ și au țipat,
50. pentru că toți s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis: „Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!“
51. După ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare.
52. Căci nu înțeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
53. Au traversat marea, au venit în ținutul Ghenezaretului și au ancorat acolo.
54. Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut.
55. Ei au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus.
56. Și oriunde mergea El, în sate, în cetăți sau în cătune, îi așezau pe cei bolnavi în piețe și-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; și toți cei care se atingeau de ea erau vindecați.